1.1 - WEBSITE X5 UNREGISTERED VERSION 12.0.5.22 - EC
Main menu:
1.1
Modul 1
Profesor în secolul al XXI-lea
„Educația nu înseamnă umplerea unei găleți, ci aprinderea unui foc” – William Butler Yeats
În ciuda controverselor din spațiul public, educația din prezent nu este cu mult diferită faţă de ceea ce a fost în urmă cu o sută de ani. Sălile de clasă sunt pline de elevi care privesc cu toții spre tablă, care învaţă același lucru, în același ritm, de la profesori suprasolicitați, prost plătiți, care timp de treizeci de ani sau mai mult predau acelaşi lucru. De multe ori, o școală este considerată bună dacă impune autoritatea dascălului și respectul față de instituție, încurajează efortul individual și slăvește evaluarea, pedepsește sever abaterea și prețuiește meritul. Cum s-a construit imaginea aceasta asupra școlii? Pornind de la rolul ei inițial, acela de a păstra cunoștințele umane, informații ce puteau fi descoperite doar prin contactul cu autoritatea reprezentată de profesor. În prezent acest lucru nu mai este valabil în totalitate, deoarece cunoașterea nu se mai limitează la sălile de clasă sau la programe/manuale școlare. Informația/cunoașterea este acum accesibilă oricui îşi doreşte să înveţe.
Profesorul nu mai poate fi doar autoritate științifică, el ar trebui să îi inspire pe elevi să fie curioși în privința lumii în care trăiesc. Copiii se nasc nişte exploratori şi atunci când devin mai mari tot ceea ce-şi doresc este să-şi lărgească orizontul cunoaşterii şi să-şi exploreze propriile limite. Ca urmare, elevul se transformă din receptor pasiv de informații în actor al procesului de învăţare, școala trebuie să îl educe să învețe autonom, îl stimulează să cerceteze, îl implică în realizarea de proiecte desfășurate în situații concrete. Elevii au nevoie să își însușească abilități și atitudini pe care modelul școlii în care “domnea disciplina” nu le-a avut în vedere: autonomia, spiritul critic, viziunea, abordarea sistemică, gândirea creativă, responsabilitatea socială, implicarea în comunitate, empatia față de diverși, cooperarea.
În prezent, școala este provocată să dezvolte eficient în rândul propriilor elevi această paletă de abilități și atitudini. Actorii educației încep să realizeze că ele reprezintă o dotare indispensabilă pentru toți tinerii care se formează, profesional și ca oameni, într-o societate devenită globală, complexă și imprevizibilă.
Scopul educației în secolul al XXI-lea este pregătirea elevilor pentru piața muncii, pentru a fi cetățeni activi și responsabili, pentru învățarea continuă și chiar pentru petrecerea timpului liber activ și creativ. Cele patru direcții nu se exclud, dimpotrivă vorbim despre aceleași abilități și aptitudini pe care școala ar trebui să le dezvolte.
Reflectați asupra rolului școlii și a educației în general și formulați cel puțin o sugestie de îmbunătățire a situației. >>> FORUM