2.2 - WEBSITE X5 UNREGISTERED VERSION 12.0.5.22 - EC
Main menu:
2.2
Modul 2
Motivația
„Este aşa de greu, când trebuie să..., şi aşa de uşor, când ai o motivaţie.” (Annie Gottlier)
Studierea motivaţiei în şcoală provine din nevoia de a înţelege şi utiliza factorii subiectivi care explică fluctuaţiile de randament şcolar. Ne întrebăm, de exemplu, de ce un elev, care posedă abilităţi cognitive şi competenţe mult mai mari decât ceilalţi, poate avea rezultate mai mici decât un alt elev cu abilităţi mai reduse? Cum pot fi identificaţi factorii care influenţează gradul de implicare a fiecărui elev? Cum putem şti ce îl „mobilizează” pe fiecare? Cum poate fi stimulat un elev astfel încât el să obţină un randament în concordanţă cu potenţialul său. Motivaţia reprezintă un ansamblu de forţe ce incită elevul în a se angaja într-un comportament dat. Este vorba de un concept care se raportează atât la factori interni (de personalitate sau intrinseci), cât şi la factori externi (de mediu sau extrinseci) care fac elevul să adopte o conduită particulară. Aşa cum demonstrează cercetarea ştiinţifică, factorii motivaţionali interni sunt reprezentaţi de nevoile sau aspiraţiile personale care “împing” elevul să adopte un comportament precis (curiozitatea, nevoia de cunoaştere, nevoia de auto-dezvoltare, plăcerea de a lucra ceva anume etc.) în timp factorii externi apar atunci când persoana este constrânsă să nu facă ceva sau este stimulată să acţioneze într-o direcţie predeterminată (pentru recunoaştere, acceptarea de către ceilalţi, recompensă simbolică sau materială etc.).
Găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări (argumentați):Sunt elevii din medii dezavantajate mai puțin motivați să învețe?
Ce îi determină pe acești elevi să înveţe la disciplina pe care o predați?
Identificarea motivaţiei elevilor„Eficienţa maximă în motivarea elevilor se poate obţine atunci când putem identifica stilul de stimulare preferat al fiecarui elev. Printre strategiile de identificare a stilului motivaţional preferat enumerăm: aplicarea unor chestionare, observarea directă, organizarea unor focus grupuri, realizarea unor discuţii formale sau informale cu persoanele semnificative din mediul elevului. Este important ca profesorul să identifice acele caracteristici motivaţionale care se potrivesc fiecărui elev.
Construiţi un ghid de interviu (3-5 întrebări) pentru un focus grup în care să investigaţi gradul motivaţiei învăţării la disciplina pe care o predați. Strategii și teorii de motivare a elevilor
Teoria SDT (Self-Determination Theory) descrie motivaţia elevului pe un continuum de la demotivare sau absenţa motivaţiei, trecând prin diferite etape de motivare extrinsecă, la motivarea intrinsecă. Pe acest continuum, conceptul de internalizare descrie cum motivaţia pentru un anumit comportament şcolar poate fi descris de la lipsa motivaţiei sau resentiment, prin acceptarea pasivă, până la acceptarea activă şi implicarea personală. O dată cu creşterea gradului de internalizare creşte şi persistenţa în sarcină, percepţia pozitivă despre sine şi calitatea angajamentului individual. (Ryan R. M, Deci, E. L., 2000)
1. Demotivare – perceperea sarcinii ca fiind fără sens, existenţa convingerii că nu are abilităţi pentru realizarea sarcinii.
2. Reglare externă - sub ameninţarea pedepsei sau sub atracţia recompensei elevul se decide să se supună şi să realizeze sarcina şcolară
3. Integrare - elevul descoperă că realizarea unei sarcini sau realizarea unui comportament şcolar îl valorizează, îi asigură aprecierea din partea celorlalţi (colegi, profesor). Prin urmare, elevul tinde să integreze acel comportament, să îl repete.
4. Identificare - comportamentul şcolar în sine începe să devină important, realizarea sistematică a anumitor sarcini şcolare devenind parte a vieţii elevului, a felului în care el este percept şi apreciat de membrii familiei, colegi, profesori ca „elev silitor”.
5. Interiorizare - elevul acceptă obiectivele propuse, dar le şi interiorizează, propune noi obiective, uneori mai ambiţioase decât cele prescrise de ceilalţi, noul comportament devenind parte componentă a propriei personalităţi.
6. Motivaţie intrinsecă - elevul tratează cu interes orice subiect legat de o anumită sarcină şcolară (care la început a fost extrinsecă), munceşte cu plăcere, fără să munca depusă să fie percepută ca fiind un efort, găseşte satisfacţie în tot ceea ce face în legătură cu acea activitate.
Gândindu-vă la elevii uneia din clasele la care predați, stabiliți în care stadiu de motivare se află cei din medii vulnerabile și schiţaţi o strategie de lucru astfel încât să stimulaţi evoluţia lor sub aspect motivaţional.